– această pagină este în sine lucrarea de artă / this page is the artwork itself –
“Casa lui Bunicu’”
Tehnică: Arhivă web/ Pagină de web (semi-)interactivă
Fiind considerat de ai mei ca drept primul artist al ambelor familii din care provin (Tănasă + Plăvănescu), sursele mele de inspirație artistică de pe partea familială nu sunt poate cele mai ortodoxe, în special în contrast cu colegii mei de vernisaj.
Pot spune cu bucurie însă că în bunicul meu (pe parte maternă) am găsit nu doar sprijin necondiționat, ci și un izvor de creativitate și ingeniozitate.
Întrebat cu privire la ce experiență i-a caracterizat în mod profund viața, Bunicu’ îmi răspunde că munca, perseverența și casa pe care a construit-o aici în Mun. Iași împreună cu familia sa îl definesc cel mai bine.
“Casa lui Bunicu’” este o mini-arhivă web cu care publicul poate interacționa, scopul ei fiind de a documenta într-o manieră personală întreg procesul de schimbare al gospodăriei din comuna Dumbrava pe care Bunicu’ o numește acum ”casă”. Este o încercare proprie de a conserva o istorie personală a conceptului de casă, cât și de a prezenta publicului micile detalii din viața lui Bunicu’ care mă inspiră să continui să creez și să experimentez – sentiment în care ne regăsim cu toții.
Bunicu’ lângă centrala din casă
De când eram mic, Bunicul meu a fost o persoană creativă. Fie că era vorba de unelte proprii sau de diferite facilități ale casei, Bunicului îi plăcea foarte mult să își găsească propriile sale soluții atunci când viața îi făcea probleme.
În încercarea mea de a documenta latura creativă a bunicului meu matern tocmai din de aici din Olanda, am ales să creez o mică arhivă personală, să mă întorc înapoi în aminitirile mele, și pe unde pot, să adaug și imagini de arhivă. O arhivă care de altfel e și ea personală, formată în mare din poze de pe WhatsApp, bucăți de mesaje și povești auzite demult.
Poză de arhivă cu casa bătrânească, înainte de renovare.
Poză de arhivă cu casa bătrânească, înainte de renovare. De data asta este vorba despre o vedere din spate – „fundul” curții
șamd
Diagrama Venn a unei persoane:
Poveștile pe care le-a auzit:
Amintiri bine memorate:
Întâmplările trăite non-stop:
Realitate percepută puțin subiectiv:
Imaginația fără limite:
alb pe alb
Îmi aduc aminte de curtea din spatele casei, care era o combinație dinte o gospodărie idilică, tipic românească și un junkyard americânesc. Din acea grămadă de fiare vechi și obiecte găsite, Bunicu’ reușea să-și creeze orice unealtă voia.
schiță creată din amintirile proprii
„Din acea grămadă de fiare vechi și obiecte găsite, Bunicu’ reușea să-și creeze orice unealtă voia.”
reconstituire semi-abstractă a modului în care îmi imaginam că acea unealtă ar fi fost folosită
Demult, când eram mic, la cererea mea și a vărului meu, Bunicu’ ne-a construit o casă în copac.
Țin minte și acum că drept podea, Bunicu’ a folosit o ușă cu un mic geam de sticlă transparentă.
Uneori mă întreb, ce e mai prețios? Evenimentul în sine sau amintirea mea subiectivă a acelui eveniment?
Când mă uit peste poze, mintea mea vede mai mult decât un moment înghețat în timp.
vedere de ansamblu a casei din copac, se paote vedea vag ușa ce servea drept podea
Un exemplu clar de cretivitate cu un pic de empatie, cușca lui Patrocle (câinele):
Când am decis că vreau să devin artist, Bunicu’ a fost primul care m-a susținut și mi-a zis că ar fi mândru să aibă un artist în familie.
Un experiment personal al cărui scop ar fi fost scoaterea în evidență a caracterului artistic care perdomină în gospodăria lui Bunicu’. Pentru mine era evident, însă nu știu dacă și restul familiei era de aceași părere.
avus familia
„One and Three Chairs, 1965, este o lucrare de Joseph Kosuth. Un exemplu de artă conceptuală, piesa constă dintr-un scaun, o fotografie a scaunului și o definiție de dicționar extinsă a cuvântului „scaun”.”
~ fin ~